Politica statului privind ONG in Romania de Mihai Lisetchi si Viorel Micescu

Politica statului privind ONG in Romania

Text la 27 noiembrie 2013

de Mihai Lisetchi si Viorel Micescu

Cuprins:

 Introducere ………………………..…………………….………………………….…..

Cap. 1. Despre organizatii neguvernamentale ………………………………….…….

1.1. Conceptul de organizatie neguvernamentala ……………………………….……

1.2. Terminologie ………………………………………………………………….…….

1.3. Tipologie …………………………………………………………………………….

1.4. Organizatiile neguvernamentale in societate ……………….…………………….

Cap. 2. Relatiile dintre organizatii neguvernamentale si autoritati publice nationale

2.1. ONG ca subiect de politica publica in Romania. Scurt istoric………………..…..

2.2. Pozitia actuala a statului fata de ONG …………………………………………….

Cap. 3. O posibila perspectiva de viitor ……………………………………………..…

3.1. Oportunitatea parteneriatului ………………………………………..……………

3.2. Practica parteneriatului administratie publica – ONG

3.3. Rolul declaratiilor publice in relatia autoritate publica – organizatii

neguvernamentale ………………………………………………………………………

3.4. Documente de politica publica privind cooperarea guvern – organizaţii

neguvernamentale……………………………………………………………………

Cap. 4. Oportunitatea elaborarii unei politici publice la nivel national cu privire la

organizatii neguvernamentale in Romania ……………………………………………

 4.1. Ipoteze de lucru …………………………………………………………………….

4.2. Particularitati ale unor modele (experiente) existente…….………………….…..

4.3. Beneficii asteptate …………………………………………………….…………….

4.4. Concepte si terminologie propuse ………………………………………………….

4.4.1. Politica statului roman privind ONG …………………………………………….

4.4.2. Agenda relatiei dintre stat si ONG …………………………………….…………

4.4..3. Instrumente ale unei politici publice ……………………………………….……


Cap. 5. Documente de realizat in cadrul initiative …………………………………….

5.1. Documentul de pozitie ……………………………………………………………..

5.2. Codurile de conduita …………………………………………………………….…

5.3. “Politica Guvernului Romaniei privind relatiile cu ONG” ………………………

5.4. Raportul de evaluare a politicii publice privind ONG in Romania………….. ….

Cap. 6. Structuri ce operationalizeaza initiativa ……………………………………….

6.1. Grupul de initiativa pentru optimizarea relatiei dintre guvern si ONG …….…..

6.2. Grupul de lucru ONG pentru relatia guvern-ONG ……………………..………..

6.3. Comitetul mixt: guvern – ONG…………………………………………….……….

Bibliografie………………………………………………………………………..………

ANEXE

ANEXA 1: Logica proiectului………………………………………………………..…

ANEXA 2: Clasificarea Internationala s Organizatiilor Nonprofit …..…

ANEXA 3: Obiectivele Oficiului pentru Relaţia Guvern – ONG……………………

ANEXA 4: Direcţia de Relaţii cu Mediul Politic şi Asociativ (DRMPA) ……………

ANEXA 5: Departamentul de Analiză şi Planificare Politică – atribuţii ……………

ANEXA 6: Atributiile Colegiului pentru Consultarea Asociatiilor si Fundatiilor …..

ANEXA 7: Intalnirile Colegiului pentru Consultarea Asociatiilor si Fundatiilor …..

ANEXA 8: Atribuţiile Cancelariei Primului-Ministru ………………………………..

ANEXA 9: Declaratia Pactului de Stabilitate privind parteneriatul ONG-uri –

guverne în Sud – Estul Europei …………………………………………………………

Prezentarea lucrarii pe scurt

Raportul descrie evolutia si starea actuala a politicii statului cu privire la ONG in Romania.

Capitolul 1. Despre organizatii neguvernamentale isi propune familiarizarea cu principalul grup-tinta vizat de lucrare: organizatiile neguvernamentale (concept, terminologie si rol in societate).

Capitolul 2. Relatiile dintre organizatii neguvernamentale si autoritati publice nationale prezinta un scurt istoric al strategiei guvernelor romanesti privind sectorul neguvernamental

Capitolul 3. O posibila perspectiva de viitor reprezinta o pledoarie pentru crearea de oportunitati de parteneriat si utilizarea de documente de politica publica privind cooperarea guvern – organizaţii neguvernamentale

Capitolul 4. Oportunitatea elaborarii unei politici publice nationale cu privire la organizatii neguvernamentale in Romania descrie ipotezele de lucru, particularitati ale unor modele deja existente, beneficiile asteptate si conceptele si terminologia propuse.

Capitolul 5. Documente de realizat in cadrul initiativei face o trecere in revista a principalelor documente ce ar urma sa stea la baza unei politici nationale privind ONG in Romania.

Capitolul 6. Structuri ce operationalizeaza initiativa descrie operatorii ce ar urma sa fie creati pentru a putea gestiona aceasta initiativa.

 Contextul lucrarii

Lucrarea „Politica statului privind ONG in Romania. Raport de evaluare” este elaborata in cadrul proiectului[1] “Model participativ de elaborare a politicii publice naţionale privind ONG în România”. Prin acest proiect este propusa realizarea unui set de instrumente, metode şi a unui cadru instituţional la nivel naţional pentru definirea unei politici publice coerente în domeniu.

Proiectul este iniţiat de către Agenţia pentru Informarea şi Dezvoltarea Organizaţiilor Neguvernamentale (AID-ONG), având ca principal partener Centrul de Asistenţă pentru Organizaţii Neguvernamentale – CENTRAS, şi vizează realizarea mai multor instrumente de politică publică de tip COMPACT (Community Pact) dedicate dezvoltării relaţiilor dintre autorităţi publice şi organizaţii neguvernamentale. Proiectul este finanţat prin Fondul Social European, Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PODCA), gestionat de catre Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Un posibil model de elaborare a unei politici publice

Proiectul materializeaza prima faza a procesului de dezvoltare a unei initiative comune, implicand guvernul, parlamentul si organizatii neguvernamentale (ONG), in vederea definirii si implementarii unei politici publice cu privire la ONG in Romania.

Scopul proiectului

Pe baza unei largi consultari a sectorului asociativ, proiectul vizeaza adoptarea unui set de docu-mente care sa afirme politica statului cu privire la ONG si, in etapa urmatoare, punerea ei in aplicare.

Note:

–       Implementarea proiectului presupune un orizont de timp ce depaseste termenul de implementare al aplicatiei PODCA mentionata mai sus;

–       domenii specifice (cultura, mediu, servicii sociale, etc) ar urma sa fie abordate, ulterior, de catre organizatiile active in respectivul domeniu.

Obiectivele proiectului

a) adoptarea unei politicii a statului cu privire la ONG,

b) implementarea acestei politici,

c) evaluarea si ajustarea ei anuala.

Introducere

Un aport suplimentar de resurse, pe fundalul unei adevărate explozii a nevoilor resimţite de cetăţean, coroborată cu o criză cronică de resurse căreia administraţia trebuie să îi facă faţă, în orice parte a lumii ar funcţiona ea, reprezintă pentru instituţia publică scopul deschiderii spre parteneriatul public-privat, ca posibila modalitate de abordare în procesul de rezolvare a problemelor comunitatii.

Administratia publica are un rol determinant in constituirea si derularea de parteneriate cu diversi actori ai comunitatii in vederea solutionarii unor probleme concrete. Pe de alta parte, in procesul de identificare si rezolvare a problemelor comunitatii, organizatiile neguvernamentale sunt considerate ca “alternative” la solutiile administratiei publice.

Coagularea şi dezvoltarea sectorului nonprofit, ca o alternativa la activitatea pietei si a institutiilor publice, face utilă realizarea unei analize privind managementul parteneriatului autoritati publice – organizatii neguvernamentale si, implicit, o clarificare a conceptului de organizatie neguvernamentala. In raport cu celelalte categorii de institutii ce opereaza la nivelul societatii, organizaţiile neguvernamentale nonprofit, (mai cunoscute sub sintagma generic utilizata de “organizatii neguvernamentale” – abreviat: ONG), ca mod de funcţionare, se aseamănă cu organizaţiile private comerciale, dar scopurile şi obiectivele lor sunt îndreptate către acoperirea unor nevoi sociale prin realizarea de activitati de interes public fara a urmari distribuirea profitului (daca exista) catre persoanele implicate in realizarea sa, fapt ce le aduce aproape de logica organizaţiilor publice.

Avantajele derularii de parteneriate intre organizatii neguvernamentale, ca actori ai economiei sociale, si administratia publica in rezolvarea unor probleme ale comunitatii au fost inventariate si recunoscute de catre reprezentantii ambelor parti. Accesul la resurse complementare şi, implicit, creşterea capacităţii de acţiune a partenerilor dincolo de o însumare aritmetică, sporirea credibilităţii şi câştigul de imagine al partenerilor, precum şi beneficiul social obţinut prin instituirea unor modele pozitive în comunitate, sunt cateva argumente.

Intrebarea care se naste in mod firesc este de ce nu se regaseste acest tip de abordare intr-un mod mai consistent in practica curenta a rezolvarii problemelor comunitare.

Citește întregul document aici.

Ha elsőként szeretnél értesülni a civil világ legfrissebb híreiről, iratkozz fel a hírlevelünkre. Kattints ide!